In cadrul Proiectului CCJ4C – Orientări Europene privind Consilierea în Carieră a personalului din Sistemul de Justiție Penală (https://www.careersincorrections.com), în perioada 08.06.2022 – 14.06.2022 Președintele SNPP Stefan Teoroc și Vicepreședintele SNPP Adrian Neagoe au participat la o serie de întâlniri cu factori de decizie la nivel european. Întâlnirile au avut drept scop promovarea profesiei de polițist de penitenciare și includerea în agenda factorilor de decizie, a preocupărilor legate de cariera în domeniul corecțional.
În întâlnirea cu domnul Oliver Röpke – liderul părții sindicale din cadrul Consiliului Economic și Social European (President of the EESC Workers´ Group at European Economic and Social Committee), pe lângă discuții pe marginea Proiectului CCJ4C, referitoare la cariera în Poliția Penitenciară, am menționat o serie de probleme cu care sindicatele din România se confruntă în materie de negocieri colective, ocazie cu care am aflat câteva informații la cald, deosebit de relevante, care în următoarea perioadă vor genera modificări sociale și sindicale importante inclusiv în România (cu impact pozitiv asupra negocierilor colective și salarizării).
Aspectele aflate în întâlnirea din CESE au fost confirmate și completate în întâlnirea cu domnul Bogdan Deleanu șeful de cabinet al domnului Dragoș Pîslaru (europarlamentar român – președintele unui for important din Parlamentul European – Committee on Employment and Social Affairs), dl Pîslaru fiind nevoit să reprogrameze în ultimul moment întâlnirea confirmată cu reprezentanții SNPP. Pe scurt, și o spunem cu cuvintele noastre, se consideră că mișcarea sindicală din statele membre trebuie întărită si aceasta este o constatare asumata in cercuri înalte la Bruxelles.
Aceleași cercuri care anterior au validat sau cel puțin au permis, chiar și prin pasivitate, linii de modificări legislative care aproape au anihilat mișcarea sindicală din Romania prin utilizarea unor instrumente cum ar fi rigidizarea condițiilor de dobândire a reprezentativității de către sindicate, scoaterea din negocierile colective a confederațiilor sindicale, diminuarea acoperirii cu contracte colective a salariaților și îngreunarea extremă a procedurii de conflict colectiv. Dar atrofierea funcțiilor unui partener a alterat echilibrul social. Se apreciază mai nou că este necesară o contracarare rapidă a exceselor care vin din zona de capital și că doar prin sindicate se poate realiza acest lucru.
Totodată, directiva impune statelor membre planuri de acțiune pentru a crește acoperirea salariaților cu contracte/acorduri colective de muncă, până la un procent minim de 80% din totalul salariaților din economiile naționale. Dupa anul 2011, în România, cu excepția unui număr mic de contracte colective la nivel de grupuri de unități, toate negocierile se poartă la nivel de unitate. Dintr-un total de 30 de sectoare de activitate stabilite prin HG 1260/2011, la acest moment în România doar două sectoare sunt acoperite cu contracte colective sectoriale (educație și sănătate), distanța până la acoperirea de 80% fiind enormă dar această țintă devine obligatoriu de atins chiar și în țara noastră.
Dl Oliver Röpke ne-a prevenit că trebuie să începem să ne organizăm sindical pentru a asigura o implementare accelerată a directivei în România având în vedere multitudinea de probleme cu care ne confruntăm în planul dialogului social dar mai ales nivelul salariului minim care ne plasează în coada clasamentului european alături de Bulgaria și Letonia. Însă în mod clar ne bucurăm să aflăm că sindicatele din România, dar în primul rând angajații, lucrătorii, au perspective mai bune, chiar dacă suntem convinși că va fi nevoie de multe eforturi pentru a mișca lucrurile în direcția corectă.
