În 2010 au tăiat 25% din salariile bugetarilor, au interzis premierile, au blocat plata muncii suplimentare și au plafonat drepturi care au rămas până astăzi plafonate. Apoi lucrurile au revenit în mică parte la situația anterioară și asta a fost văzută ca o creștere salarială. Legea-cadru 153/2017 a fost dată la viteză pentru a opri cât mai repede posibil valul de procese pe inechități salariale. Apoi au blocat-o la jumatatea perioadei de aplicare susținând că… induce inechități!

Iar acum și-au propus prin Planul Național de Redresare și Reziliență care vine cu un ajutor de 29,2 mld de Euro de la Comisia Europeană să… mai taie câte ceva din salariile și pensiile bugetarilor. Cam acesta pare singura soluție posibilă a guvernanților de carton din ultimii ani, atunci când au de făcut reforme, pentru care se mai primesc și niște saci cu bani. Fiecare guvern își plasează în sistemul public cohortele de protejați pe posturi călduțe, imediat ce preia puterea. Apoi încep văicărelile populiste că sunt prea mulți bugetari și trebuie să taie.

În pandemie Câțu a zis că taie. În războiul de după pandemie, Ciucă zice la fel. Cam așa se consolidează forțele armate în pregătirea pentru un eventual conflict – mai trecem în rezervă 30% din personalul existent cu amenințarea că vor fi diminuate salarii și pensii speciale și ne pregătim să nu mai avem candidați la concursuri pe motiv de neatractivitate a posturilor. Vom vorbi în scurt timp și despre ce au de gând cu salarizarea, dar sigur nu vor inventa apa caldă. Pentru că alte principii de construcție a unui sistem de salarizare față de ce există, nu pot fi scoase din joben. Tot niște coeficienți de ierarhizare vor sta la baza salariului și tot la o anumită bază vor fi raportați, adăugându-se gradații și sporuri. Problema este – câte dintre cele existente vor mai rămâne și la ce nivel?

La acest moment Guvernul încearcă să formalizeze procesul de elaborare a actelor și să respecte termenele corespunzătoare jaloanelor din componentele PNRR. Niciun proiect de act normativ nu a fost pus încă pe masa dialogului social pentru dezbateri sau reacții concrete. Intențiile de a fi operate modificări la pensii și salarii sunt cunoscute – acestea sunt vizibile în PNRR de la început. Ce efect concret se va resimți încă este neclar așa cum este încă neclar dacă acest guvern chiar își dorește să bage pensiile militare în sistemul bazat pe contributivitate. Pe linie de salarizare este posibilă o micșorare a diferențelor între nivelurile de funcții (“diminuarea ecartului”) ceea ce poate veni cu avantaje pentru funcțiile mici dar cu pierderi pentru celelalte.

Un singur exemplu aleator care poate genera un astfel de efect în salarizare: sporul pentru anumite condiții nu va mai fi 10% din salariul de bază/funcție ci 10% din salariul minim pe economie sau chiar o suma fixă, să spunem 100 lei. Și exemplele pot continua. Până una alta este bine să ne pregătim din timp și atent pentru ceea ce se anunță a fi o toamnă extrem de complicată și o iarnă deosebit de grea dacă la toate necazurile se adaugă un nou val de pandemie, plus o acutizare a crizei energetice dar și o creștere necontrolată a prețurilor.

De astăzi PUBLISIND/SNPP își consultă toți membrii de sindicat din Poliția Penitenciară cu privire la formele de reacție pe care le vom decide la momentul concretizării riscurilor. Cea mai deranjantă acțiune sindicală este în mod evident greva. Cu eforturi sindicale am reusit să păstrăm în Legea 145/2019 dreptul la grevă însă este necesară o interpretare a cadrului legal care include și o interdicție prevăzută de Legea 62/2011, pentru a evita consecințe juridice ulterioare. Am cerut MJ/ANP dezbatere pe această temă. Apoi trebuie denunțat Acordul colectiv întrucât pe perioada de valabilitate a acestuia legea interzice declanșarea grevei.

Apoi este necesară o procedură de conflict colectiv așa cum am derulat în 2009, cu o conciliere care să eșueze. Și nu în ultimul rând reținem necesitatea ca cel puțin jumătate din salariații din sistem să semneze tabelele si să înceteze lucrul la data decisă cu precizarea că pe durata grevei se suspendă raporturile de serviciu deci se întrerupe vechimea și nu se plătesc salarii sau alte drepturi. Totodată statutul nostru special prevede obligația de a asigura 1/3 din activitate, de a nu afecta drepturile deținuților și siguranța deținerii. Legislația din România este deosebit de rigidă având scopul clar de a preveni un val de greve ulterior anului 2010.

Singura formă de reacție care poate perturba activitatea, alternativă grevei, care așa cum vedeți mai sus nu este deloc simplu de declanșat, este refuzul în masă a efectuării muncii suplimentare. Este o modalitate simplă și perfect legală în care, sub coordonare sindicală, toți salariații refuză în scris să presteze muncă în plus. Impactul se resimte evident în sectorul operativ, în special din direcția schimburilor operative, acest tip de program generând automat ore suplimentare. Condiția necesară pentru impact este ca toți salariații sau în cel mai rău caz, marea lor majoritate să utilizeze această reacție și să o mențină până când administrația ajunge în criză de soluții și pot apărea blocajele în activitate, efect care generează interes real în mass-media.

Soluțiile administrației de a contracara această reacție coordonată sindical vizează planificarea în muncă suplimentară și în munca în repaus săptămânal exclusiv a salariaților care nu cuplează la protest și al căror salariu va crește, reducerea activităților (puncte de lucru etc), presiuni pe salariați să accepte munca în plus etc. Dacă însă, o mare parte a colegilor, așa cum știm bine că s-a întâmplat anterior, vor alege să nu refuze munca suplimentară pe considerente care țin evident de menajarea veniturilor, acțiunea este sortită eșecului, singurul efect fiind acela al pierderilor salariale care vor fi înregistrate de membrii de sindicat care refuză munca în plus. Totul se va rezuma doar la declarații de presă dar fără o presiune sindicală reală.  Dăm aceste detalii nu pentru a descuraja ci pentru a înțelege toți ca nu se pot întâmpla minuni dacă nu există o asumare unitară a reacțiilor. Și evident vom avea oricând la îndemână posibilitatea legală de a protesta în stradă prin organizarea de mitinguri și marșuri, acțiuni al căror număr l-am pierdut dacă este să ne uităm retrospectiv la ultimii 3 ani.

Tabelul care va circula începând de astăzi în ANP și unitățile subordonate (sindicatele afiliate PUBLISIND vor adapta formatul). Precizăm că semnarea tabelului nu atrage nicio răspundere și nu va genera automat declanșarea grevei sau a refuzului de muncă suplimentară, tabelul fiind de natură a orienta deciziile și acțiunile pe care le vom declanșa, de a indica nivelul de deranj resimțit de salariați și implicit de a permite evaluarea cât mai exactă a forțelor pe care ne bazăm în această luptă: