Pentru tinerii ofițeri abolvenți ai Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza sau ai celorlalte instituții de studii militare superioare, precum și pentru agenții absolvenți ai Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare Tg-Ocna, lucrurile ar trebui să fie destul de clare. Au învățat, au optat, au fost admiși, au studiat, au absolvit, au fost repartizați ca “definitivi”, deci știu în mare lucrurile bune, probabil și pe cele mai puțin bune care vin la pachet cu profesia de polițist de penitenciare. Articolul se adresează în special resursei umane externe, interesate sau nu de acces în sistemul nostru dar poate fi de folos și pentru personalul existent.
Militarii pe timp de pace se pregătesc și intră în acțiune efectiv doar în caz de conflicte armate, în care ne rugăm ca țara noastră să nu fie implicată vreodată, mai ales când avem un război atât de aproape de granițe. Militari sunt și jandarmii care asigură sau restabilesc ordinea publică, precum și pompierii a căror misiune nu necesită detalieri ca și militarii din “servicii” (SRI, STS, SIE și SPP). Polițiștii acționează în general în stradă și intră în acțiune atunci când apar situații care suscită intervenția lor. Polițiștii de penitenciare au însă o componentă a profesiei care îi diferențiază înntr-o anumită măsură de colegii din sistemul de apărare națională și o vom identifica simplu: “contactul direct”.
Singura metodă prin care poți clasifica un sistem din punct de vedere al complexității muncii, al riscurilor și avantajelor ar fi comparațiile multiple. În lipsa reperelor corecte nu poti stabili pur și simplu că este bine sau rău. Același principiu a fost setat de SNPP și în 2014 când a propus ANP și MJ soluția standardizării resurselor umane. Însă nu este aici locul pentru un studiu care poate avea sute de pagini, astfel încât vom ataca o variantă mai scurtă. Din 13.000 de polițiști de penitenciare, 80% lucrează în sectorul operativ, marea majoritate având contact direct cu persoanele custodiate, în special schimburile operative, escortele și întreg personalul care lucrează efectiv pe secțiile de deținere.
Prin urmare, când optezi să devii polițist de penitenciare, îți asumi anumite riscuri pe care nu le previzionezi exact decât când intri efectiv în activitate cu responsabilități depline. Lipsa acută de personal, ne-a obligat să simplificăm procedurile de concurs inclusiv testările psihologice și totodată să scurtăm perioada de debut în care cei noi intrați în sistem se familiarizeaza cu activitățile. Permisivitatea crescută a accesului în Poliția Penitenciară are însă și un recul, logic și deductibil, dar mai ales vizibil în practică, cu atât mai mult cu cât dinamica ieșirilor din Poliția Penitenciară și a concursurilor organizate în ultimii ani a coborât media de vârstă a personalului sub 36 de ani (60% din personal se află în primii 5 ani de activitate!). Printr-un efort colectiv uriaș, sistemul este menținut în continuare sigur chiar și în acest context care doar completează contextul general caracterizat prin lipsa cronică de resurse umane, financiare și de dotări.
Testarea psihologică este mai lejeră, valabilitatea respingerilor la testare are termen diminuat, admiterile termen mai lung pentru a se putea reintra în altă procedură dacă o primă încercare eșuează; proba scrisă este predominant grilă iar subiectele nu sunt dure; interviul se vrea să rămână un filtru pentru calitatea resurselor dar și acesta scade în asprime în funcție de nivelul de competiție. Diminuarea rigoarei la acces este cumva direct proporțională cu scăderea interesului resursei externe pentru sistemul nostru. A nu ocupa posturile vacante nu este o opțiune!
“Contactul direct” în Poliția Penitenciară nu este condiționat de anumite situații sau evenimente, este natura profesiei. În lupta pe care o ducem zilnic cu provocările din activitate, “frontul” este permanent. Tot permanente sunt și riscurile deosebite asumate de personal, riscuri care trebuie să atragă anumite avantaje profesionale, în compensare. În partea a II-a a articolului vom aborda aceste avantaje sau particularități ale profesiei, pe anumite paliere, urmărind clarificarea unor argumente utile în luarea deciziei de a deveni polițist de penitenciare. Pe scurt vom încerca să răspundem la întrebarea “merită?”.
11 răspunsuri
Cu tot respectul pentru colegi, însă acest apel al bocancilor facut in continuu de cativa ani de zile nu face altceva decat sa ne deprofesionalizeze si mai tare… dupa ce ca suntem putini, suntem si slab pregatiti. Se lucreaza cutumiar, din cele vazute si auzite pe la colegi. Dezinteres total, venim ca sa avem de unde pleca. Avem nevoie de o infuzie de personal bine pregatit pe care sa ne putem baza. Cand incepe domnul detinut sa ne vorbeasca in nas sa il putem pune la respect fara a ne expune.
…sausa venim cu un prosop pe mana , vorbind exemplar cu DOMNUL DETINUT, timp in care el iti ia familia si neamurile….te ameninta cu un ciob in mana….(chestii deastea zilnice) . Daca legile sunt din ce in ce mai aspre cu noi si mai permisive cu “ei”….nu va mai veni nici RAMBO la penitenciare ! La pensie iesi cu 2lei..dupa 60 de ani maine-poimaine….ce sa te mai atraga ?
Calitatea umana e sustinuta si de lege, nu numai de muschi si creier !
Sistemul penitenciar a devenit un sistem in care nu mai ai motivatie si nici predictibilitate. Acum 10 ani cand am ales sa intru in sistem, credeam ca voi beneficia de o pensie si mi-am facut niste planuri si o viziune asupra carierei in acest sistem. Din pacate, regulile s-au schimbat in timpul ,,jocului” , si nu in bine, salarizarea a ramas la un nivel prea jos raportat la structura din care facem parte.
Comparativ cu anii trecuti se poate observa o crestere a numarului de activitati si documente care trebuie intocmite, aparitia unor activitati noi, insa fara aparitia si a altor posturi noi care sa fie incadrate. Din pacate asta este realitatea sistemului, lipsa personalului cu calitati pentru acest mediu de lucru, se reflecta in munca zilnica, insa un lucru e clar: acestea sunt efectele demotivarii si lipsei atractivitatii pentru munca din puscarie, munca de rutina si un mediu inchis in care trebuie sa rezisti pana la pensie.
Nu este nici o diferență între sursa externă și cei din școlile de profil . La academie de când nota la sport are pondere 50 sau 40 % se intră cu nota 5 la scris, ceea ce nu poți avea pretenții . La academie cum intri așa ieși, cel puțin la clasa de penitenciare nu înveți nimic . Mai pregătiți parcă vin cei de la Târgu Ocna in ceea ce privește munca de penitenciare .
Referitor la faptul ca sunt colegi care vorbesc cu “ domnule detinut “ iar detinutul te înjură, scuipa și te agresează este adevărat . În ultimii ani regimul promovat de Halchin asta este, unul în care personalul și-a pierdut autoritatea și demnitatea în fața deținutului. Personalul nu este susținut de șefii ierarhici pentru ca își apără scaunele de împuterniciți . Halchin a promovat în funcții numai persoane fără experiență, cu capul plecat, doar dornici să fie șefi . A promovat un sistem bazat pe laude, ne lăudăm pe paginile oficiale ca oferim mărțișoare, iar personalul de pe secție este înjurat și scuipat . Asta înseamnă când un agent ajunge general .
Halchin laudă sistemul penitenciar din Japonia unde deținutul are un program draconic și se deplasează în formație, iar el promovează un regim diametral opus, unde personalul este batjocorit de deținuți iar ANP este întotdeauna de partea deținutului, făcând scut în fața unor drogați care omoară copii nevinovați . Mâine îl vedem pe drogat ca este inclus într-un program de reeducare” plimbându-se pe la mănăstiri în timp de executa pedeapsa la Gaesti iar acei copii sunt în mormânt . Halchin o promovat tineretul fără experiență în funcții de conducere iar pe cei cu experiență i-a exclus total din proiectele ANP .
Gargara și laudă multă, asta este ANP ul în prezent
Psiholog cu 20 de ani experienta doar pe sectie. Condiții de lucru, atribuții, cerințe suplimentare, responsabilitate, toate s-au schimbat enorm în anii ăștia. Din lipsa de resurse umane, în condițiile în care ANP cere mult prea mult pentru ce oferă, inclusiv ca suport, fac munca a încă 3 oameni. La pachet cu responsabilitatea. Deși caut sa popularizez informația când se scot la concurs posturi de psiholog, pe undeva nu as mai recomanda colegilor sa intre în sistem. La angajare statul si-a asumat niște obligații fata de mine, dar și a schimbat constant regulile în timpul jocului. E revoltător ca 1-2 sa muncească și alți 20 sa îi controleze, fără a tine cont de ceea ce oferă angajatorul, inclusiv salarizare, suport și implicit riscurile datorate lipsei de specialiști. Sunt colegi care au avut mari probleme doar pentru ca au fost prea putini pt a acoperi volumul de munca. Nici salariul nu mai e mare lucru, profesorii sau educatoarele cu gradul 1 și vechime ne-au ajuns din urma…deși riscurile sunt incomparabile…Sa plec din sistem e prea târziu…
Oameni prea putini ,cerințe foarte multe, de la o luna la alta mai multe!Conducerile au interes doar de a proteja deținutul ,angajatul “lasă că se descurca el” ,deși lucrează unul singur pe un post pe care ar trebuie sa lucreze 3 inși!Deci nu as recomanda nimănui sa vina în acest sistem plin de riscuri și aprecieri minime.
Parca erau 200 de posturi unice, unde e diferenta?? Sunt de TCO celelalte?
Apelul bocancilor, accederea directa a subofiterilor in functii de conducere si legile facute in favorea hotilor au distrus arma penitenciare.
Istrate : tu este unul din absolvenții de academie care ai intrat cu nota 6 la scris în academie, iar la concursurile din sistem ai luat împreună cu colegii care au semnat acum câțiva ani un amendament ( pentru a nu participa agenții la concursurile organizate pt ocuparea funcțiilor de conducere ) nota 5 adunate de la 2 “academicieni “.
Nu este nici o diferență între tine ( absolvent de academie ) și agentul absolvent de facultate . În academie intri b….u și ieși v…a
aș pleca și mâine din sistem am 25 de ani,m aș băga pe MAI dar nu știu ce mă așteaptă și acolo .
Merge de minune in acest sistem :,, vulpea care nu ajunge la struguri zice că sunt acrii ! ,,
Calitatea candidaților la examen este dată de adevărata performanta a învățământului românesc ! Unii atâta pot ,chiar dacă vor să pară deștepți, valul i-a așezat corect unde le este locul !