Ce ne împiedică să ne iubim profesia?

În partea I a articolului am evidențiat o anume particularitate a ocupației noastre și anume contactul direct sau pentru mulți dintre colegi chiar permanent cu persoanele private de libertate. Pentru mulți dintre cei care au vizitat pentru prima dată un penitenciar, fie aceștia chiar polițiști, militari sau magistrați, a fost un șoc ca în locul unor uși închise și al unor măsuri de siguranță infailibile pe care și le imaginau, să descopere o mână de oameni neînarmați care țin sub control sute de deținuți cazați în camere ale căror uși sunt deschise pe tot parcursul zilei.

Sistemul românesc progresiv/regresiv de executare a pedepsei cu închisoarea, vine cu bune și cu rele. Deținuții din semi-deschis se feresc să fie sancționați și să ajungă la închis sau chiar la maximă siguranță acesta fiind efectul regresiv, dar totodată componenta progresivă aduce în unitățile cu uși deschise toate categoriile de deținuți și toate tipurile de infracțiuni sau pedepse. Vizitatorii care văd deținuți mișcându-se surprinzător de liber într-un penitenciar își imaginează că aceștia au săvârșit fapte ușoare și că nu prezintă deloc pericol, altfel ar sta închiși. Nu este simplu să traducem în cuvinte tot contextul.

Să ne apropiem totuși și de partea de beneficii, așa-zisele drepturi speciale, acele elemente care ar trebui să contribuie la atractivitatea unei meserii riscante. Pe de-o parte există o tendință de a critica excesiv pe care o observăm la unii dintre colegi mai ales la cei care au trecut prin anumite situații mai puțin armonioase să zicem așa. Pe de altă parte mediul dur generat de “contactul direct”, condițiile improprii de detenție și implicit de muncă, dotările slabe și lipsa de oameni, reprezintă precursori ai lipsei de satisfacție profesională. Pentru a iubi o astfel de profesie trebuie să depășești toate aceste piedici precum și multe altele cum ar fi drepturile specifice, care ar trebui să vină în compensarea riscurilor, drepturi ciopârțite în ultimul deceniu și jumătate, ca efect al unei politici salariale haotice practicate de guverne a căror viteză de succesiune a banalizat expresia “instabilitate politică”.

Într-o Românie care a renunțat de mult la o ierarhizare corectă a breslelor, a meseriilor, într-o Românie care alocă celei mai mari funcții din structura de apărare națională (Șeful Statului Major General) coeficientul 4,35 din maximul de 12 trepte de salarizare, noi cei care muncim în penitenciare trebuie să identificăm cumva singuri avantajele acestei meserii. Trebuie să ne putem stăpâni tendința de critică excesivă care nu ar face decât să diminueze forțele proaspete de care avem atât de multă nevoie, inducând opinia că “nu merită” să aplice pentru o astfel de meserie.

În plus, dintr-un total de 13.000 de polițiști de penitenciare, doar un procent infim aleg să se exprime direct, deschis, public, chiar și sub anonimat, ceilalți întărind rândurile “marii mase tăcute” unde este posibil să existe o justificare a satisfacției profesionale pe care însă nu o putem identifica. În penitenciarele din România, din păcate, încă este tabu să te exprimi că ai nevoie de psiholog (sindrom de stres post traumatic, presiune la locul de muncă etc), sistemul fiind unul macho-ist bazat pe atitudine și bărbăție, calități impuse de “contactul direct” omniprezent. Tot tabu este să exprimi și satisfacție profesională. În cazul în care cineva arată fericit, clar este un privilegiat, un avantajat al sorții sau mai degrabă al șefilor.

Cu toate acestea, o spunem ferm – da, meseria de polițist de penitenciare vine și cu avantaje, vizibile prin comparație cu alte categorii profesionale chiar și din sistemul de apărare națională. Urmează partea a III-a!

Distribuie

12 răspunsuri

  1. Meseria de polițist de Penitenciare este o meserie foarte grea față de celelalte meseri din armata , politie .Sa stai 12 ore pe o secție de detinere cu un efectiv de 200 ppl sa desfasori toate activitatile din ziua respectiva nu este usor.

  2. Merită? Nu merită atât de mult pentru 6000 lei să fi expus să te cunoască deținutul , civilul , aici mă refer la familia ppl dacă lucrezi la vizită . Să nu vă aud ca ziceți ca pensionare devreme ca mă înjur , sau dacă vă mai avea cine să îți plătească pensia conform statisticilor . Nu știu pentru câți din cei 13.000 angajați merită . Poate acei colegi , civili cu telefonul la muncă și cu figuri pe ei ca tot manualul de geometrie … poate pentru acei șefi șefuți , șefici și secretarele lor , poate pentru ăia de au intrat pe “pile” și au un post călduț la umbră , iar tu la soare câștigi la fel ca el . E greu să zic dacă merită sau nu să lucrezi într-un penitenciar . Eu lucrez în operativ și nu pot să zic ca merită . Aaa și am uitat acei colegi care au o relație cu deținuții și raportează tot , acei colegi care îți atribuie niște vorbe false să te denigreze , acei colegi care ar trebui să lucreze la grajd cu animalele nu într-o uniformă și sistem de apărare . Închei printr-o replică a unui coleg pensionar … (editat / este deplasata “replica”) .

  3. Pe langa faptul ca este o meserie extraordinar de grea din punct de vedere psihic cat si al pericolului , exista o tendinta in care se cere din partea angajatiilor sa adopte pozitia ghiocel . Daca strici pozitia ghiocel si nu ai nimic in “spate” , esti mutat in alt sector . E o mare vrajeala tot sistemul asta !

  4. Va salut.
    De ce oare doar un procent mic dintre colegi “aleg” sa se exprime direct si deschis?Nu cumva din frica sefilor care i-ar urmari dupa aia la fiecare greseala (pentru ca e imposibil sa nu faci vreo greseala cand lucrezi pe sectie) si i-ar baga in comisia de disciplina?
    Daca esti prea dur cu detinutii, iti zic sa o lasi mai moale ca nu vor incidente, daca nu esti dur cu ei, iti spune seful ca esti slab si nu iti justifici vechimea&experienta pe sectie. Deci , cum e mai bine ? Sa ma exprim deschis si sa risc sa ma bage in comisie sau sa imi schimbe functia prin DZU sau sa tac din gura si sa inghit ce zic sefii?

  5. După mai bine de 20 de ani ,”executați ” numai pe secțiile de deținere, am multe de povestit .Un lucru e sigur:meseria de agent supraveghetor pe secții nu e ceva ce poate fi învățată dintr o carte sau manual.Trebuie sa fi făcut pentru a face lucrul ăsta. Tre’ sa ai asa zisa școală a vieții, să poți sa reziști presiunii adusă de deținuți, pe o parte,și de cealaltă parte, presiunea adusă de șefi. Pentru că, de fiecare dată, milițianul e de vină, indiferent de conjunctură,iar singurii care vor fi deferiti comisiilor de disciplina din toată unitatea ,vor fi în 90% din cazuri,agenți din pază. Cei ce rămân în pază, la foișoare și pe secții, sunt agenții necatati, care nu au acces la linia roșie.
    Spun asta pentru că un penitenciar se împarte în 2 părți mari:partea neagră, obscură,a muncii cu deținutul, și partea cu fluturași și loc cu verdeață ,a celorlalți, care plimbă veșnic hârtii de la un birou la altul.Cam asta e realitatea,asta tre’ să știe un posibil candidat.
    Și dacă cineva contestă ce am afirmat,vă rog frumos ,domnilor atinși de comentariul meu,să faceți un test de memorie,și o sa constatați că, inclusiv cei care participă la proteste sunt în proporție covârșitoare lucrători din pază,neoperativii preferând sa se uite la televizor.

  6. Iar mutările între unități…. vin din sursa externa stau 7 luni și pleacă unde vor pe transfer
    Iar cei din scoala stau 2 3 ani ,e corect ?
    Cei din scoala primesc solda 200 lei pe luna Iar cei din sursa externa peste 3000 lei
    Cei din școală sunt la program de la 6 dimineața trezire înviorare sectoare mic dejun informare cursuri masa studiu individual……..
    Ajung în unități și ai întâmpină pe cei din sursa externa care …… sunt asa de bine pregătiți încât nici nu știu mulți linia ierarhica sau cui se subordonează direct sau indirect
    Doamnee într un singur an…… atâta dezamăgire ma opresc aici …..

  7. Nu se merita nici măcar salariul de șef secție, într-un penitenciar putred de vechime, cu ensepemii de probleme ale infrastructurii și logisticii, unde șefii, unul mai cap pătrat că celalalt, emit pretenții de aplicare a regulamentului, dar ești depasit că și Nr de agenți/deținuți, dar și că probleme cotidiene la care nu are rezolvare nimeni….unii șefi care dau directive din fata tastaturii sunt deconectați de la realitatea operativă, trag pe agenți și pe ofițerii din interior

  8. Ati spus intr-un articol ca pe locurile din sursa externa se pune un mare accent pe agent operativ insa observ ca au fost scoase alte posturi.

    1. Sunt posturi in alte sectoare care nu pot fi ocupate din cei deja incadrati deoarece fie nu au studiile necesare, fie nu isi doresc acele posturi.Am spus ca se pune accent si asa este, nu a fost facuta precizarea ca doar din operativ se scot la concurs.

Caută

Platforma noastră utilizează cookies strict necesare. Acestea sunt solicitate pentru funcționarea platformei și nu pot fi dezactivate în sistemele noastre.