“Ne culcam vii si ne trezim morti” pe campul muncii din Romania. O postura a salariatului roman probabil ravnita de doamna Turcan, avand senzatia ca i-ar fi mai confortabil sa ne ureze “La multi ani” asemeni baronului von Brukenthal. O sinistra stare de letargie se “propagheaza” in atitudinea doamnei ministru a muncii. 26 de vatamari corporale grave si 8 morti nu misca cu nimic acest ministru. Desi aparent nu are legatura cu sistemul penitenciar, sa nu ne culcam pe o ureche sa consideram ca nu suntem in aceeasi groapa de gunoi asupra careia, daca s-ar apleca, i-ar pute rau necazurile sistemului.
Blocul National Sindical, la care suntem afiliati ca sindicat national prin federatia Publisind, exprima ferm ipostaza acestui ministru al muncii in raport cu evenimentele produse in campul muncii din Romania. Peste toate astea, sa reamintim faptul ca ar trebui sa aiba o pozitie vis-a-vis de salarizare si conditiile de munca, inclusiv ale politistilor de penitenciare? Ne temem ca in scurt timp, geamurile ministerelor vor zangani de zgomotul vuvuzelelor daca acest ministru al muncii si tertii responsabili nu vor achiesa sa lucreze si pentru noi.
COMUNICAT DE PRESA BNS:
MINISTRUL MUNCII RALUCA TURCAN TACE! NU AUDE, DAR NICI NU VEDE!
În ciuda faptului că aproape zilnic aflăm din presă despre lucrători ce au suferit accidente de muncă, unele soldate chiar cu decesul acestora, nimeni și nimic nu pare să determine luarea unei poziții de către actualul Ministru al Muncii. Doar dinspre Inspecția Muncii primim informații despre amenzi de tot râsul date angajatorilor.
DOAR în ultimele 40 de zile 26 de lucrători au fost grav răniți și se afla pe paturile de spital și alți 8 au decedat în condiții cumplite[1]. Toate acestea au ca și cauză: LIPSA MĂSURILOR de sănătate și securitate în muncă sau în cele mai multe cazuri, aplicarea formală a acestora.
Indiferent de magnitudinea exploziilor din ultimul timp (Petromidia, Azomureș, Celco, Popești Leordeni), indiferent de malurile de pămînt care îi înghit pur și simplu pe lucrători, indiferent de utilajele care lasă infirmi atâția alții, tăcerea doamnei Turcan arată că INDIFERENȚA Ministrului Muncii pare să nu aibă limite.
Amenzile aplicate angajatorilor nu reprezintă nimic pentru familiile celor opt lucrători care și-au pierdut viața la locul de muncă. Este o lună neagră pentru piața muncii din România. În acest context, așteptam măcar o minimă reacție din partea Ministrului Muncii. Speram să aflăm motivele reale care au stat la baza unora din aceste accidente de muncă. Speram să auzim din gura Ministrului Muncii despre inițierea unor campanii de control la nivelul agenților economici cu locuri de muncă cu factori de risc. Credeam că vom asista la o operațiune de amploare la nivel național declanșată prin intermediul ITM care să vizeze modul în care condițiile de sănătate și securitate în muncă sunt respectate la nivelul angajatorilor, obligațiile de investiții în securitatea locurilor de muncă sunt respectate si că lucrătorii beneficiază pe lângă o instruire adecvată asupra normelor de protectie a muncii și de activitatea aplicată a comitetelor de sănatate si securitate în muncă de la nivelul întreprinderilor.
[1] https://www.g4media.ro/primele-concluzii-oficiale-dupa-accidentul-de-munca-din-bucuresti-nu-au-fost-asigurate-in-totalitate-acele-sprijiniri-de-maluri-pentru-a-nu-se-genera-acest-eveniment.html
https://tvr-craiova.ro/stiri/accident-de-munca-la-bradesti/
https://www.ordinea.ro/accident-de-munca-mortal-la-damen-shipyards-mangalia/
https://zch.ro/accident-de-munca-mortal-la-tazlau-tanar-ucis-de-un-brad/
https://www.editie.ro/index.php/eveniment/11522-accident-de-munca-mortal-la-marsani
Din păcate, Doamna Ministru al Muncii rămâne orientată ca și până acum aproape exclusiv spre interesele angajatorilor. Tăcerea sa ne întărește convingerea că lucrătorii din România nu au cine stie ce importanță pentru Domnia Sa.
Nu ne rămâne decât să facem un apel la lucrătorii din România să acorde ei înșiși mai multă importanță vieții lor, să fie mai atenți cu modul în care sunt instruiți și echipați și nu în ultimul rând, să refuze să muncească în folosul acelor angajatori care aruncă în derizoriu sănanatea și securitatea la locul de muncă.
Se pare că autoritățile în acest domeniu sunt momentan oarbe, surde și complet imobilizate în dezinteresul care îi domină!
2 răspunsuri
Nu a fost an după revoluție să nu moară câțiva muncitori îngropați sub maluri de pământ, nu mai spun pe vremea lui Ceaușescu… deodată sindicatele descoperă amplitudinea problemei, tocmai când nu este psd-ul la putere. De aici, ce rezultă oare?
Rezulta ca e foarte posibil sa nu cunosti activitatea sindicatului in toti anii de care ai amintit. Si daca tot l-ai amintit pe Ceausescu si anii de dupa el, nici pe vremea lui Ceausescu si nici in anii de dupa el nu a existat o rezistenta mai mare la dialog social ca acum. Atat de vehiculata clasa sociala in campania lor …acum nu mai inseamna nimic pentru ei. Intrebarea ta retorica pe final de comentariu ramane fara raspuns sau il gasesti ce am scris mai sus.