Imputările decise de directori – neconstituționale

Decizie CCR - militari și polițiști

Pe 7 februarie 2023 a fost publicată Decizia CCR 649/2022 care blochează imputările decise de angajatori, acesta fiind un atribut al instanțelor. SNPP cere tratament egal pentru polițiștii de penitenciare:

Nr 1877/10.02.2023

Catre
Directorul General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor
Domnul comisar sef de politie penitenciara dr Dan HALCHIN

Stimate domnule director general

Semnalam publicarea în Monitorul Oficial a DECIZIEI CCR nr. 649 din 15 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 14, 15, 16, 19, 20, 22, ale art. 23 alin. (3) şi ale art. 25, 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor (n.n.: aplicabilă și polițiștilor). Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, în condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele judecătorești, care, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Prin urmare, reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia, prevăzute de art. 25 din O.G. nr. 121/1998, sunt distonante în raport cu principiul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrariu, subiectivism și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă, ceea ce este contrar art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Având în vedere că procedura de angajare a răspunderii materiale a militarilor se grefează pe dispozițiile art. 25 din O.G. nr. 121/1998, Curtea a constatat, pentru aceleași motive, și neconstituționalitatea art. 27-43 și art. 47 din O.G. nr. 121/1998.

Pct. 31 din Decizia CCR – extras: “astfel, principalele modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atât în cazul răspunderii patrimoniale, cât şi al obligaţiei de restituire – sunt învoiala părţilor şi acţiunea în justiţie. În situaţia în care părţile nu se înţeleg, respectiv când salariatul nu recunoaşte producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului este aceea de a sesiza instanţa judecătorească în vederea obligării salariatului la repararea prejudiciului. Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate obliga angajatul, prin propria sa decizie, să plătească despăgubirile pentru pagubele produse. În cazul în care nu există consens între aceştia cu privire la existenţa pagubei şi/sau asupra întinderii acesteia, angajatorul trebuie să apeleze la instanţa judecătorească. Numai în măsura în care se pronunţă o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă angajatorului, iar creanţa nu este executată de bunăvoie, angajatorul poate apela la un executor judecătoresc pentru executarea silită a creanţei sale. Prin urmare, o procedură internă nu are aptitudinea de a stabili ea însăşi existenţa prejudiciului, a întinderii sale, a culpei angajatului, cu consecinţa emiterii unui act având caracter de titlu executoriu”.

Având în vedere efectul deciziei menționate mai sus, la nivelul structurii de apărare, ordine publică și securitate națională, asupra militarilor dar și a polițiștilor, precum și în temeiul art 198 din Legea 145/2019 (“polițiștii de penitenciare beneficiază în continuare de drepturile dobândite anterior, precum și de cele care vor fi stabilite pentru personalul din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională:) vă solicităm inițierea urgentă, în relație cu ordonatorul principal, a demersurilor necesare pentru corelarea prevederilor aplicabile polițiștilor de penitenciare în materie de răspundere materială/patrimonială, cu cele aplicabile militarilor și polițiștilor. Totodată, având în vedere necesitatea unei modificări a statutului nostru special în acest sens, recomandăm pregătirea și fundamentarea, împreună cu organizațiile sindicale, a unui set mai amplu de modificări în vederea optimizării unor prevederi din Legea nr. 145/2019 pe baza practicii din ultimii ani. Vă rugăm să ne transmiteți opinia dumneavoastră referitor la acest subiect.

Cu deosebită considerație


Stefan Teoroc

Presedinte SNPP
Presedinte Federatia PUBLISIND
Vicepresedinte Blocul National Sindical

foto – Filiala SNPP Mioveni

Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare: Imputările decise de directori – neconstituționale
Distribuie

17 răspunsuri

  1. In acelasi fel, prin similitudine se poate cere verificarea de constitutionalitate si in cazul raspunderii disciplinare.
    Pt ca, nu se respecta impartialitatea, de cele mai multe ori, si pt ca o comisie (care in foarte multe cazuri este formata din oameni fara pregatire juridica) stabileste vinovatia cuiva, ceea ce inseamna ca se substituie unei instante de judecata.
    In opinia mea, cercetarea disciplinara ar trebui sa se faca de o comisie formata din oameni cu pregatire juridica si neaparat un membru de la resurse umane, care sa cercetere fapta, sa faca un raport cu propuneri, iar in cazul in care nu exista consens intre parerea angajatului si cea a comisiei, sa se apeleze la instanta.

    1. ”si neaparat un mmbru de la reurse umane care sa cerceteze fapta”…. Imi da cu virgula… de ce neaparat de la resurse umane?
      Nu neaparat pregatirea juridica este cea mai relevanta. Ar conta prin prisma respectarii unor proceduri nu neaparat de stabilire a vinovatiei celui sesizat.
      Libertatea de a te adresa unei instante cand nu esti de acord cu ce hotaraste comisia de ddisciplina ramane o optiue deschisa pentru oricine.

  2. Dle TEOROC,

    Cand demarati procedura pentru intalnirea cu MF de luna asta(asa cum s a stabilit de comun acord)??
    Cand aflam ceva concret?

  3. Bună ziua. În calitate de polițist de penitenciar pot desfășura activități de transport persoane part-time cu pfa propriu? Sau cu contract de munca part-Time? Mulțumesc

  4. D-le Președinte în legătură cu și depășirea plafonului de Tbc, HIV la Penitenciarele Spital! Este corect ca 1 supraveghetor din 12 servicii sa fie postat doar 5( cu spor) iar restul de 7 sa nu mai fie postat în condițiile în care desfășoară activitatea pe aceiași sectie? 5 ture exista riscul de a se inbolvani deoarece castiga iar restul de 7 nu mai exista acest risc deoarece ii taie din salariu! Mi-e și altor colegi nu ni se pare legal și moral ce întâmplă, doar ca unii sa stea numai pe secția cu sporuri iar când depășesc plafonul sa nu fie lăsați și alții sa își desfășoare activitatea în acele secții. Va mulțumesc!!!

  5. Ce spune dl presedinte este ca daca tu esti pe functia de conducator auto, nu poti ! Daca esti la educatie, poti. Ca exemplu

  6. Vă rog ,să-mi transmiteți punctul de vedere al sindicatului referitor la permisiunea acordată doar medicilor ,de a putea lucra și in alte locuri.Acest lucru nu reprezintă o discriminare?Dacă se invoca lipsa medicilor și asistenților atunci de ce asistenții medicali au fost obligați să restituie banii dacă au fost găsiți cu incă un loc de muncă part-time?

  7. Pentru “Nedumeritul”:
    De unde reiese că doar medicilor li se permite să mai lucreze și în altă parte și unde scrie că nu ar avea voie? De asemenea, unde scrie că dumneata nu ai voie să mai lucrezi în altă parte, de vreme ce legea îți permite, cu condiția ca activitatea respectivă să nu aibă legătură cu activitatea din penitenciar? De altfel, domnul Tudorache a precizat deja asta. Ce este așa greu de înțeles? Să fie oare fenomenul ăla, numit “(editat)”?