În fiecare an, aceeași poveste! Reluăm explicațiile, stabilizăm interpretarea unitară în toată Poliția Penitenciară, de altfel foarte simplă, pentru ca de la anul să o luăm de la capăt. Înțelegem că sunt mulți directori noi în sistem, dar nu înțelegem opiniile atât de diversificate care vin din zona de juridic din unități, unii juriști având vechime. Negocierea colectivă care are peste un deceniu, se întemeiază pe art 143 din Codul muncii:

Articolul susmenționat se regăsește la secțiunea “sărbători legale” din Codul muncii și vizează “alte zile libere” evident având un regim juridic similar cu al sărbătorilor legale, acesta fiind sesnul prevederii și deci al negocierii. Cu ocazia negocierii finale a Acordului colectiv PUBLISIND/SNPP a insistat pe un text cât mai clar care să elimine eventuale ambiguități de interpretare. Atât ANP cât și MJ au susținut interpretarea noastră exprimându-și convingerea că textul ales este suficient de clar încât să asigure o aplicare unitară a prevederii.

Textul din Acordul colectiv este:

Interpretarea asupra căreia s-a convenit la ședința finală de la MJ este următoarea: “în considerarea zilei” (și nu “în ziua”) de 29 iunie se acordă la cerere o zi liberă cu regim de învoire plătită. Ziua liberă se acordă oricând pe parcursul anului fiind condiționată doar de depunerea unei cereri. Nu este necesar să se aștepte venirea zilei de 29 iunie pentru a se considera dreptul “născut”, cum apar unele interpretări ingenioase! Dreptul este născut prin negociere, iar negocierea vizează o zi liberă, anual, pentru toți salariații, având regim similar cu cel al sărbătorii legale conform art 143 din Codul muncii, pe toată durata de valabilitate a Acordului colectiv (24 de luni cu posibilitatea prelungirii maxim 12 luni).

Tot la MJ în aceeași ședință la care a participat Directorul general ANP, s-a convenit pe interpretarea că toți angajații au dreptul la această zi liberă, indiferent de programul în care lucrează (8, 12 sau 24 de ore) și prin urmare, dacă un angajat va absenta legal 12 ore (schimburi operative), în pontaj aceste 12 ore se vor regăsi integral și nu fragmentat (8 ore), ca absență jutificată respectiv “zi liberă plătită”. Pentru că sindicatele nu negociază pentru salariați zile libere care îi fac datori la angajator de forma: “stai acasă 12 ore dar te pontez doar 8 și vii la serviciu 4 ore din timpul liber să-ți completezi orele lipsă care nu știm ce regim au sau îți tai 4 ore din orele suplimentare pe care trebuie să le recuperezi și le trec în pontaj în ziua respectivă!”. Sindicatele negociază zile libere similare cu sărbătorile legale care se scad din norma de muncă, diminuând efectiv numărul zilelor lucrătoare din lună, același efect dar indirect avându-l învoirea plătită care (adunată la Fta – fondul total al absențelor) diminuează fondul de timp individual (Fti) dar deja intrăm într-o zonă prea tehnică (la care poate juriștii din sistem ar trebui să fie totuși atenți).

Pentru o compatibilizare cu aplicația de pontaje și pentru simplificarea calcului drepturilor salariale, a fost menționat în Acordul colectiv regimul de învoire plătită al acestei zile libere și probabil de aici începe patinajul interpretărilor. Un patinaj perceput și în materia zilei libere pentru autorecenzare, pentru care SNPP a cerut ANP să asume o interpretare unitară care a fost transmisă unităților prin Adresa 31749/20.05.2022.

Să ne lămurim atunci cu privire concedii și învoiri. În sistemul nostru concediul este în zile calendaristice și nu lucrătoare, asta însemnând că include zile de repaus săptămânal (zilele de sărbătoare au fost exceptate ca rezultat al unui demers SNPP). Știm astfel să ne ținem socoteala zilelor de concediu dar nu ne este clar cum sunt pontate aceste zile. Pentru un salariat care lucrează la 8 ore este destul de clar: în fiecare zi în care trebuia să fie la program dar este în concediu, este pontat 8 ore, iar sâmbăta și duminica “liber”. Deci suntem în concediu și în zile calendaristice de sâmbătă și duminică dar suntem pontați zero ore. Altfel concediul ar genera ore suplimentare și mai ales ore suplimentare în weekend.

Problema apare la salariații care muncesc în schimburi. Una dintre teorii (nepusă în practică vreodată) ar fi aceea că pontarea pe durata concediului ar trebui să urmeze firul planificării în serviciu, iar salariatul din ture să fie pontat în concediu cu câte 12 ore în fiecare zi în care lucrează tura lui și respectiv cu zero ore în zilele libere, indiferent dacă sunt lucrătoare sau de sâmbătă-duminică, practic în oglindă cu pontajul unui coleg care lucrează în intervalul L-V câte 8 ore pe zi.

Acest tip de pontaj ar rezolva situațiile în care un salariat care lucrează în schimburi de 12 ore, solicită de exemplu 3 zile de concediu de vineri pana duminică și este pontat pe cele 3 zile cu doar 8 ore (vineri – zi lucrătoare) în timp ce tura lui acumulează 17 de ore de muncă în acel weekend (sâmbătă de zi / duminică de noapte) și în mod evident apare o dezechilibrare a pontajului care trebuie reglată prin artificii, respectiv recuperări de ore suplimentare care apar doar pe hârtie și prejudiciază salariații sau concedii retroactive și ne oprim aici cu detaliile… Pentru că fiecare angajat trebuie să efectueze numărul minim de ore lucrătoare din luna respectiva (scăzând absențele) pentru a primi salariul, iar soluții pentru a asigura acest lucru în situații atipice nu sunt multe.

Nu vrem să ne adâncim prea tare în materia planificării și pontării schimburilor, deși este un subiect foarte important; am adus în discuție aceste lucruri pentru a ajunge la modul corect de acordare și pontare a zilei de 29 iunie. Pentru că învoirile urmează regimul juridic al concediilor să spunem, chiar dacă sună cam pretențios. Și cum spuneam, în Poliția Penitenciară concediul se pontează 8 ore de luni până vineri. De aici interpretările ca ziua de 29 iunie dacă este cu regim de învoire plătită, trebuie pontată doar 8 ore. Încercăm să intuim contraargumentele și să ne raportăm la acestea. O interpretare identică a fost în cazul autorecenzării unde nici măcar nu se specifică în lege ceva legat de învoire, sintagma fiind zi liberă plătită (aceeași sintagma pe care Acordul colectiv o pune în dreptul Zilei de 29 iunie).

Și exact acesta este aspectul cheie: sintagma “zi liberă plătită” precum și temeiul legal al acestei zile. În cazul autorecenzării – actul normativ respectiv, iar în cazul zilei de 29 iunie – Codul muncii și Acordul colectiv, intenția clară a legiuitorului fiind de a adăuga timp liber la timpul de odihnă existent, al salariaților, corespunzător programului fiecăruia. Un medic dacă are program de 7 ore pe zi, nu va fi pontat în zi liberă 8 ore! Atunci de ce un angajat care lucrează în schimburi de 12 ore și absentează legal exact 12 ore, ar fi pontat doar 8 ore în acest tip de absență justificată? Chiar și la această întrebare mai mult retorică, unii sceptici vor răspunde că legal nu au altă posibilitate și dacă întrebăm în ce lege exact au citit vor invoca imediat sintagma “calendaristic” pentru că altceva nu există, dar care nu reprezintă deloc un argument.

Putem înțelege deocamdată că este greu de ieșit din algoritmul de pontare a concediului de 8 ore pe zi lucrătoare, însă la învoire avem două situații și anume învoirea pe o durată mai mare de o zi (unde nu comentăm cu privire la pontarea identică cu concediul) și învoirea de cel mult o zi (pot fi si doar câteva ore – fostele bilete de voie). În cazul învoirii de o zi, nu avem nicio dificultate sau impediment legal în a replica în pontaj același număr de ore în care salariatul ar fi fost în mod normal planificat în serviciu, mai ales că ne ajută în acest sens (și am mai explicat – cu autorecenzarea) Deciziile DG ANP nr 357/2015 și 344/2019:

Deciziile susmenționate impun multiplicarea cu 8 ore a zilelor de concediu de orice tip dar adaugă la final: “precum și orele efective de (…) învoire cu plată“. Iar când la ceea ce am explicat cu privire la învoirea pe ore efective, se adaugă sintagma zi liberă plătită, pontarea unui salariat în respectiva zi, cu mai puțin decât orele în care era planificat în muncă reprezintă o ilegalitate, care lasă efectiv în aer diferența de 4 ore pentru care regimul juridic este schimbat abuziv, din învoire plătită în absență, fără să fie clar dacă absența este justificată deoarece în planificare salariatul apărea inițial în serviciu. Deși este frustrant să facem asta anual, pentru a evita acest balet al interpretărilor pe subiectul 29 iunie suntem nevoiți să cerem din nou ANP să revină la o adresă pe care a mai transmis-o în unități și care validează interpretarea SNPP: ziua liberă plătită în considerarea zilei de 29 iunie, se acordă polițiștilor de penitenciare la cerere, oricând pe durata anului în curs, fiind pontată corespunzător cu numărul de ore în care salariatul era planificat în serviciu. Simplu și clar!